Perioada banchetelor școlare a devenit, pentru multe familii, un adevărat coșmar financiar. În timp ce elevii de clasa a VIII-a și a XII-a ar trebui să se bucure de finalul unei etape importante din viață, părinții sunt puși în situația de a scoate din buzunar sume uriașe pentru câteva ore de petrecere.
Tot mai multe voci spun același lucru: un banchet ajunge să coste chiar și 1.000 de lei pentru un singur copil. Iar întrebarea care apare firesc este: cum poate un copil de 14-15 ani să consume de 1.000 de lei într-o singură seară?
În multe cazuri, explicația este una revoltătoare pentru părinți: elevii plătesc inclusiv consumația profesorilor.
Adică părinții, unii dintre ei cu mari sacrificii, ajung să achite nu doar meniul copilului lor, ci și mesele profesorilor, băuturile acestora și tot ce se consumă la masa cadrelor didactice.
Și apare întrebarea firească: de ce?
De ce trebuie un părinte să plătească un whiskey premium, o porție de mușchi de vită maturat, un platou sofisticat sau deserturile unui profesor? De ce trebuie ca nota de plată a unui adult cu salariu să fie împărțită între copii de clasa a VIII-a?
Mai grav este că există elevi care renunță la banchet pentru că părinții nu își permit aceste costuri. Sunt copii care merg doar la festivitatea de final, la ultimul clopoțel, și apoi pleacă acasă, în timp ce colegii lor merg la petrecere.
Nu pentru că nu și-ar dori să fie acolo. Ci pentru că familia nu are de unde să mai scoată încă 1.000 de lei.
Există și excepții. Un profesor dintr-o școală din județ le-ar fi spus elevilor că își va plăti singur consumația. Un gest normal, care, paradoxal, a ajuns să pară rar.Iar problema nu este nouă. De ani de zile, același lucru se întâmplă și în excursii sau tabere școlare. De multe ori, costurile profesorilor însoțitori sunt împărțite tot între elevi și părinți.
Practic, părinții ajung să plătească transportul, cazarea și mesele cadrelor didactice care merg în excursii alături de copii. Și aici apare o altă întrebare legitimă: de ce?
Profesorii nu merg în excursii pentru a preda materie și nici la banchet pentru activități didactice. Atunci de ce costurile lor sunt transferate către familiile elevilor?
În mod normal, astfel de cheltuieli ar trebui acoperite printr-un buget clar al școlii sau prin reguli stabilite transparent, nu prin presiune pusă pe părinți.
În rest, părinții tac și plătesc. De teamă să nu fie copilul exclus. De teamă să nu fie judecați. Sau pur și simplu pentru că nu vor să-i strice copilului un moment important.
Însă poate că a venit momentul ca cineva să pună public întrebarea:
Inspectoratul Școlar știe că în unele cazuri elevii ajung să suporte costurile profesorilor la banchete, excursii și tabere? Există reguli clare? Este normal ca o petrecere de final de gimnaziu să coste cât jumătate din salariul unei familii?
Pentru unii, banchetul a devenit deja un lux. Iar pentru alții, o umilință pe care nu și-o permit.